Există mulți oameni cărora le este frică de lucruri tangibile precum păianjeni sau șerpi, dar există și alte tipuri de frică, mult mai complexe. Astăzi vom vorbi despre o tulburare de anxietate care provoacă mult disconfort unor persoane în ciuda faptului că pentru alții poate părea ceva banal.
Astăzi vom vorbi despre agorafobie, o teamă pe care o suferă unii oameni de a fi în anumite locuri sau situații așa cum vă vom explica mai jos. Vom vedea care sunt simptomele, cauzele și tratamentul indicat în aceste cazuri.
Ce este agorafobia?
Etimologia cuvântului agorafobie se găsește în greacă, deoarece este combinația a două cuvinte în această limbă. În Grecia antică au numit piețele publice „agora”, în timp ce „fobie” corespunde „fobos”, care înseamnă frică.
Astfel, o primă orientare spre semnificația agorafobiei ar fi ceva de genul fricii de spațiile publice Într-adevăr, cei care suferă de agorafobie se tem fiind implicat în spații mari cu mulți oameni în jurul lor. Acești oameni pot suferi o anxietate generalizată foarte mare și chiar pot experimenta atacuri de panică.
Dar sfera agorafobiei nu este limitată în acest tip de situație. Acest mare disconfort poate fi experimentat și în contexte în care sunt multe persoane în spații mici, de exemplu, un teatru sau un restaurant. În realitate, orice loc care este departe de locul de securitate care reprezintă casa poate deveni un loc ostil care provoacă această anxietate.
Cauze
Persoana care suferă de agorafobie suferă modificări ale stării sale psihologice din cauza anxietății pe care o trăiește în anumite contexte Este necesar să subliniem știind că mersul în tren, la teatru sau chiar medicul poate provoca un întreg tablou clinic, așa că nu este corect să concepi agorafobia ca „frica de spații deschise”.
Deși spațiile închise oferă în general mai multă siguranță persoanei agorafobe, pot apărea și simptome care l-ar face să-și dorească să părăsească locul. Gândurile persoanei agorafobe sunt întotdeauna mai mult în raport cu posibilitățile de evadare din loc decât în locul însuși. Agorafobul vrea să simtă că poate găsi cu ușurință refugiu într-o criză, iar preferința este să fie aproape de casă.
Pe de altă parte, este necesar să subliniem că aglomerația de oameni este un factor important. Dacă persoana evadează din spațiile aglomerate, se simte mai în siguranță. Acest lucru face ca persoana să aleagă să meargă în anumite locuri la anumite ore de vârf.
Simptome
Cei care suferă de agorafobie încearcă să nu se expună în locuri în care nu se simt în siguranță. Acolo nu arată nicio teamă. Dar comportamentul de evitare ca atare este într-adevăr un simptom clar al acestei fobii.
Din păcate, acestor oameni le este greu să ducă o viață funcțională și suferă de limitările autoimpuse. Lumea în care trăim ne împinge adesea să ieșim literalmente din zona noastră de confort.
Agorafobia se explică în general printr-un prim episod de anxietate în astfel de circumstanțe din viața persoanei afectate Persoana la un moment dat în viața lor a avut experiența proastă de a trăi un atac de panică. Într-o astfel de situație se ajunge să sufere niveluri foarte mari de anxietate, putând leșina.
Din această experiență personală agorafobul își dezvoltă tulburarea.Din acest moment al vieții sale, teama de a suferi o situație similară prinde din nou persoana. Frica de a leșina din nou, de a avea un atac de cord fără a fi ajutat și, în cele din urmă, de a pierde controlul sau chiar de a muri face parte din imaginarul persoanei afectate.
Aceasta ajunge să declanșeze un răspuns fizic în care organismul somatizează toate aceste nesiguranțe. Cei care suferă de agorafobie pot prezenta tremor, palpitații, transpirație și chiar vertij sau sufocare.
Toate simptomele psihologice sunt incluse în DSM-5. Subliniem aceste simptome mai jos:
Tratament
La fel ca în cazul altor fobii și având în vedere ratele de eficacitate, psihoterapia cognitiv-comportamentală este postulată ca cadru de referință pentru tratarea acestei tulburăriDeși exista diferite modalitati de abordare a acestui tip de cazuri, obiectivul principal fiind reducerea treptata a comportamentului de evitare.
Acest lucru se realizează prin expunerea treptată la contexte de temut. Terapia încearcă în primul rând să descopere cum sunt momentele în care apare anxietatea. Tratamentul se concentrează apoi pe împuternicirea persoanei pentru a crește sentimentul de control în astfel de contexte.
Expunerea persoanei la situația de temut într-un mod treptat și controlat permite cuiva să înfrunți fricile și să vezi că nu există consecințe teribileEste necesar să experimentați aceste exerciții de încercare-eroare pentru ca toate simptomele asociate gândurilor și memoriei să dispară.
Pe lângă expunerea persoanei la situații de temut, tehnicile care folosesc imaginația funcționează și ele foarte bine. Este o strategie foarte recurentă în etapele inițiale în care persoana poate să se vadă într-o situație și să își înfrunte nesiguranța în minte.
Puțin câte puțin stimulul stresor dispare datorită acestor tehnici, care sunt într-adevăr foarte eficiente în multe cazuri.Desigur, este necesar ca un psihoterapeut profesionist să conducă ședințele astfel încât reducerea și stingerea finală a anxietății să fie un fapt. În final, pacientul poate reveni la o viață normală, încetând să-și compromită viața personală, socială și profesională.