Înțelesul ciumei bubonice (ce este, concept și definiție)

Ce este ciuma Bubonică:

Ciuma bubonică este o boală răspândită de mușcăturile de purici infectate cu bacteriile yersinia pestis (care trăiesc în blana rozătoarelor). Poate fi răspândit și prin contactul cu lichidele de la animalele infectate cu bacteriile.

Una dintre caracteristicile ciumei bubonice este apariția buboilor, care sunt ganglioni umflați în axile sau inghine. Când boala atacă plămânii, se numește ciumă pneumonică sau pulmonară.

Simptomele ciumei bubonice

Simptomele bolii apar de obicei în primele 7 zile și implică, în general, febră, stare de rău, dureri musculare și oboseală. Buloanele sunt dureroase, se simt cald la atingere și sunt de mărimea unui ou, ceea ce le face foarte ușor de identificat.

Când vine vorba de ciuma plămânilor, simptomele apar mai rapid și includ dureri de cap, febră ridicată, tuse de sânge, greață și vărsături.

Deși ciuma pulmonară nu este frecventă, este foarte periculoasă datorită vitezei de răspândire, deoarece se răspândește prin picăturile de salivă care sunt expulzate cu o tuse.

Plaga bubonică care nu este tratată rapid poate duce la complicații precum meningita (inflamația membranei creierului), gangrena (care implică aproape întotdeauna amputația membrelor afectate) și, în cel mai rău caz, moartea.

Prevenirea ciumei bubonice

Deoarece cauza bolii este o bacterie care se găsește în purici, se pune mult accent pe igiena animalelor de companie, precum și pe eliminarea posibilelor focare de rozătoare.

Dacă rozătoarele sunt deja în casă sau animalele de companie au purici, trebuie luate rapid măsuri de dezinfectare pentru a evita o posibilă răspândire.

Ciuma bubonică și ciuma neagră

Ciuma neagră a fost o pandemie a ciumei bubonice care a șters o mare parte a populației europene în secolul al XIV-lea. Se estimează că 20 de milioane de oameni au murit, care la acea vreme reprezentau 40% din populație.

Înainte de a ajunge în Europa, ciuma neagră a lovit pentru prima dată continentul asiatic. Cea mai acceptată teorie afirmă că boala a apărut în deșertul Gobi (între China și Mongolia) și că de acolo s-a răspândit în China, unde a murit o treime din populație.

Se crede că navele comerciale chineze au avut șobolani infectați cu yersinia pestis , iar comerțul cu orașele europene a accelerat răspândirea bolii.