Înțelesul solidarității mecanice și organice (ce este, concept și definiție)

Ce este solidaritatea mecanică și organică:

Solidaritatea mecanică și solidaritatea organică sunt concepte legate de diviziunea muncii în societăți, concepute de sociologul francez Émile Durkheim.

În acest sens, sunt teoretizări despre modul în care sistemele de colaborare și cooperare sunt stabilite între indivizi în funcție de nevoile și capacitățile fiecăruia. Prin urmare, din această teorie s-a încercat explicarea modului în care diviziunea muncii este sursa principală de solidaritate socială în comunități.

Solidaritate mecanică

Solidaritatea mecanică este una care are loc în societățile cu puțin sau nici o diviziune a muncii, în care funcțiile sunt, de obicei, aceleași pentru toți oamenii, indiferent de statutul lor sau statut social. În acest sens, legăturile de cooperare și colaborare sunt stabilite între indivizi pentru îndeplinirea sarcinilor sau pentru îndeplinirea obiectivelor care nu necesită abilități speciale. Ca atare, este cel mai primitiv tip de solidaritate (contexte rurale și familiale). Se bazează pe un sentiment de unire, produs al sentimentului de egalitate între indivizi și o comunitate de credințe și sentimente.

Solidaritate organică

Solidaritatea organică este cea care are loc în societățile care sunt divizate brusc de lucru. Ca atare, este caracteristic societăților capitaliste moderne, unde indivizii se specializează în diferite sarcini și cunoștințe, ceea ce generează o rețea de interdependențe în care toți oamenii au nevoie de serviciile sau cunoștințele altora. În acest sens, solidaritatea organică instituie un sistem de relații funcționale, unde legăturile de cooperare între indivizi sunt produse pe baza cunoștințelor și soluțiilor pe care fiecare le poate oferi nevoilor celuilalt.