Înțelesul paradigmei umaniste (ce este, concept și definiție)

Ce este Paradigma umanistă:

Paradigma umanistă este o tendință care accentuează semnificația, valoarea și demnitatea oamenilor de a-și spori activitatea, libertatea și autonomia.

Paradigma umanistă apare ca o școală nouă care necesită o schimbare a rolurilor în ceea ce privește educația, astfel încât copilul să fie liber să creeze învățare afectivă.

În psihopedagogie, umaniștii promovează o predare flexibilă și deschisă, unde experiența și munca clinică a psihologiei sunt extrapolate la domeniul educațional. În acest sens, obiectivele proceselor educaționale sunt considerate terapeutice, prin urmare, educația este o activitate terapeutică în sine.

Această paradigmă preia concepțiile existențialismului în care personalitatea se formează prin propriile alegeri ale omului ca agent electiv.

La rândul său, paradigma umanistă se bazează și pe fenomenologie, subliniind rolul pe care conștiința umană îl joacă asupra realității sale experiențiale dintr-o percepție internă sau externă, toate fiind evenimente subiective.

Autorii precursori ai paradigmei umaniste, în special în domeniul psihologiei, definesc trei aspecte fundamentale pentru înțelegerea teoriei: personalitatea, relația terapeutică și învățarea semnificativă.

Psihologul american Abraham Maslow definește relația terapeutică dintre terapeut-pacient sau profesor-student ca o legătură motivațională către învățare și schimbarea care rezultă dintr-o tendință spre autorealizare.

Relația terapeutică a lui Maslow este o aprofundare a modelului său de motivație umană ilustrat în ceea ce este cunoscut sub numele de piramida lui Maslow, a cărui vârf este autoactualizarea.

Pe de altă parte, învățarea semnificativă este definită în teoria psihoterapeutică a psihologului Carl Rogers în 1961, unde afirmă că participarea este cea mai eficientă metodă de învățare, prin urmare, trebuie luat în considerare contextul social al individului.

Caracteristicile paradigmei umaniste

Paradigma umanistă se caracterizează prin aplicarea sa în domeniul educației pentru a forma o persoană sănătoasă, liberă și autonomă.

Umaniștii consideră că baza deciziilor educaționale trebuie să răspundă nevoilor fiecărui individ. Ele dau cunoștințelor personale la fel de multă valoare decât cunoștințele publice.

La rândul lor, ei iau în considerare dezvoltarea fiecărui individ, dar respectând dezvoltarea altor persoane în acest proces. Programul educațional sugerat de paradigma umanistă trebuie să contribuie la crearea unui sentiment de importanță și valoare pentru toți indivizii implicați.

Umaniștii consideră profesorul doar un alt individ, de aceea atitudinea lor nu trebuie să fie directivă, ci să faciliteze. Paradigma umanistă urmărește preceptele umanismului care s-a născut în secolul al XV-lea.

Paradigma umanistă în educație

Paradigma umanistă în educație recunoaște pedagogia ca o activitate terapeutică în care individul este transformat într-o persoană sănătoasă.

Umaniștii consideră o persoană sănătoasă atunci când are o percepție superioară a realității; el menține o acceptare din ce în ce mai mare de sine, de ceilalți și de natură; are capacitatea de a face față în mod adecvat problemelor; Este autonomă, independentă și spontană și este dispusă să trăiască schimbările și implicațiile pe care viața i le prezintă.

Psihologul american Carl Rogers (1902-1987) consideră că învățarea semnificativă este una care ține cont de factorii afectivi și cognitivi ai individului, care prin învățare experiențială sau participativă creează angajament personal.

În acest sens, psihopedagogia umanistă sugerează extinderea responsabilității și angajamentului studentului, de exemplu, cercetare, dezvoltare de proiect și tutorat de la egal la egal. Mai mult, subliniază necesitatea autoevaluării pentru o implicare reală și semnificativă.

Tehnicile și metodele de predare ar trebui să se bazeze pe construirea problemelor percepute ca reale, proporția de resurse diferențiale, experiențele de grup și materialele didactice, utilizarea contractelor pentru a imprima responsabilitatea reală în libertate și munca în echipă.

Paradigma umanistă radicală

În științele sociale și în sociologie, paradigma umanistă radicală prezintă politica ca fiind cauza problemelor personale. Scopul umaniștilor sau conștiincioșilor radicali este acela de a sensibiliza și înțelege problema despre grupurile subjugate din societate și de a-i determina să preia controlul asupra serviciilor prin promovarea grupurilor de autoajutorare.